Sala Patria, sala mare
5 APRILIE 2024
Ora 19,00
FESTIVALUL INTERNAȚIONAL AL MUZICII DE CAMERĂ
Souvenir de Florence
Orchestra de cameră a Filarmonicii Brașov
Conducerea muzicală: Sebastian Tegzeșiu
Program:
JOHANN SEBASTIAN BACH
Concertul brandenburgic. nr. 3 în Sol major (BWV 1048)
EDVARD GRIEG
Aus Holbergs Zeit, op. 40
pauză
PIOTR ILICI CEAIKOVSKI
Souvenir de Florence, op. 70
Biletele se găsesc la casieria Filarmonicii Brașov sau online la https://www.bilet.ro/promoter/filarmonica-brasov.
La achiziționarea a 9 bilete de la casierie (pentru toate evenimentele festivalului), veți primi 2 bilete gratuit. Astfel, veți plăti doar pentru 7 bilete.
Concertele brandenburgice (BWV 1046-1051) reprezintă o serie de șase lucrări instrumentale compuse de Johann Sebastian Bach și dedicate lui Christian Ludwig, margraf de Brandenburg-Schwedt. Nobilul a primit partiturile în anul 1721, de unde se deduce faptul că au fost compuse înainte de această dată. Bach a oferit manuscrisu margrafului drept cadou, în speranța de a fi angajat ca și compozitor la curtea din Brandenburg. Cu toate acestea, Christian Ludwig nu i-a răspuns niciodată compozitorului și între timp, Bach a primit un post la Leipzig, unde și-a petrecut o mare parte din viață. Partiturile celor șase concerte au fost pierdute timp de 130 de ani și au fost regăsite în 1849, an în care au fost publicate pentru prima dată. Concertele brandenburgice sunt considerate unele dintre cele mai reușite lucrări orchestrale din perioada Barocului. În plus, aceste șase concerte reprezintă încununarea muzicii de cameră din plină perioadă barocă.
Concertul brandenburgic nr. 3 în Sol major, BWV 1048 – Johann Sebastian Bach
I. Allegro sau Allegro moderato
II. Adagio în mi minor
III. Allegro
Concertul brandenburgic nr. 3 se remarcă prin forma sa neobișnuită și pentru orchestrația sa: Treiviori, trei viole, trei violoncele și un bas continuu, ceea ce pare a fi o structură orchestrală modernă, care duce cu gândul la secolul XX și nicidecum la perioada barocă. Instrumentele au roluri egale în lucrare, având deopotrivă momente solistice, cât și de ansamblu.
O particularitate întâlnită frecvent în lucrările de cameră ale lui Bach este „Semicadența frigică”. În Concertul brandenburgic nr. 3 se regăsește în mișcarea a doua într-o singură măsură, două acorduri formând această semicadență. Deși nu există dovezi directe care să susțină acest lucru, este probabil ca aceste acorduri să fi fost menite să înconjoare sau să urmeze o cadență improvizată de clavecin sau de un solist la vioară. Abordările moderne de interpretare variază de la simpla interpretare a cadenței cu ornamentație minimă la inserarea unor mișcări din alte lucrări. Câteva exemple de piese în care se regăsește același tip de semicadență sunt: Largo din Sonata pentru vioară și bas continuu în Sol major, BWV 1021 și Largo din Sonata pentru vioară și clavecin în Sol major, BWV 1019.
Celelalte mișcări din Concertul brandenburgic nr. 3 folosesc forma de ritornella, regăsită și în alte lucrări vocale sau instrumentale din aceeași perioadă. Prima parte a Concertului se regăsește într-o formă prelucrată în cantata „Ich liebe den Höchsten von ganzem Gemüte, BWV 174” (Îl iubesc pe Cel de Sus din/cu tot sufletul meu) în partea intitulată Sinfonia, dar cu 3 oboaie și 2 corni în plus.
Concertul brandenburgic nr. 3 apare în Sezonul 6, Episodul 19 „Lecții” din Star Trek: The Next Generation, precum și în episodul „A Matter of Time”.
Aus Holbergs Zeit, op. 40 – Edvard Grieg
1. Prelude. Allegro vivace
2. Sarabande. Andante
3. Gavotte. Allegretto – Musette. Poco più mosso
4. Air. Andante religioso
5. Rigaudon. Allegro con brio
„Aus Holbergs Zeit, op. 40” este o suită pentru orchestră de coarde, scrisă în 1884 de către Edvard Grieg, al cărei titlu se traduce prin „Din vremea lui Holberg”:
Fiecare națiune din Europa are anumite figuri prolifice, iar în Barocul târziu exista câte o personalitate care reprezenta națiunea prin diferite merite sau prin poziția în stat. De asemenea, pentru toate popoarele a existat mereu o „perioadă de înflorire”. În Franța personalitatea reprezentativă era Louis Quinze din perioada lui Ludovic al XV-lea, perioada de glorie a portughezilor a fost epoca regelui Joao V., la germani a fost epoca lui Bach, iar la englezi era prim-ministrului Horace Walpole. În Norvegia, poetul Ludvig Holberg a fost atât de apreciat de către conaționalii săi, încât întreaga epocă s-a identificat prin personalitatea sa. Supranumit „fiu al orașului Bergen”, Holberg s-a născut în anul 1684, deci cu un an înaintea nașterii lui Bach și Händel, și a fost filozof, umorist și poet.
Edvard Grieg, un alt reprezentant al orașului Bergen, a compus o cantată pentru cor bărbătesc și o suită pentru pian la aniversarea a 200 de ani de la nașterea lui Holberg. Apoi, călătorind spre Berlin, Grieg a orchestrat suita pentru pian, care a devenit lucrarea „Aus Holbergs Zeit” pentru orchestră de coarde. În decursul timpului a devenit una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, iar alături de serenadele pentru coarde ale lui Dvořák și Ceaikovski, reprezintă una dintre cele mai semnficative lucrări pentru orchestră camerală din Romantismul târziu.
Grieg a prelucrat aici cu mijloacele sonore ale orchestrei de coarde, forme de dans franceze din Barocul târziu, respectiv Sarabande, Gavotte, Musette și Rigaudon, la care compozitorul a adăugat un preludiu și o arie.
În Preludiu se regăsesc scări ascendente în ritm punctat, care amintesc de uverturile franceze ale Barocului. Urmează prima mișcare de dans, o Sarabandă lentă, care aduce un iz de visare dulce, mai ales prin melodia violei. Pe de altă parte, metrica binară a Gavottei contribuie la starea de bine pe care a adus-o Sarabanda. În completarea acestora, atmosfera este întregită de către rusticul dans Musette. Cu rol de contrapunct liric, Grieg a introdus o arie în sol minor, ca un cântec melancolic, căruia i-a dat și o alură sacră prin termenul agogic „Andante religioso”, pe care l-a gândit ca pe o rugăciune. Cu siguranță, compozitorul norvegian l-a avut ca exemplu pe Bach cu „Aria” din „Suita orchestrală nr. 3”, care și astăzi este unul dintre cele mai reprezentative exemple de arie din Baroc. Finalul delicat este un Rigaudon – un dans rapid cu un Auftakt caracteristic. Acest ritm se transformă în mâinile lui Grieg într-un Rondo cu acompaniament de pizzicato în sol minor.
Souvenir de Florence, op. 70 – Piotr Ilici Ceaikovski
I. Allegro con spirito
II. Adagio cantabile e con moto
III. Allegretto moderato
IV. Allegro con brio e vivace
„Souvenir de Florence, op. 70” este un sextet de coarde, compus în vara anului 1890 de către Piotr Ilici Ceaikovski. Compozitorul a dedicat lucrarea Societății de Muzică de Cameră din Sankt Petersburg, în semn de recunoștință pentru acordarea titului de „Membru de onoare”. Titlul „Souvenir de Florence” provine din faptul că una dintre temele principale au fost schițate de către compozitor, atunci când el se afla la Florența. În aceeași perioadă în care a vizitat orașul italian, Ceaikovski a compus și opera „Dama de pică”. Lucrarea dedicată ansamblului cameral a fost revizuită între decembrie 1891-ianuarie 1892, urmând să fie prezentată în premieră în 1892. „Souvenir de Florence” este singurul sextet de coarde scris de compozitor.
Structura lucrării este una tradițională de 4 mișcări. Prima mișcare este scrisă în formă de sonată, fără introducere, și prezintă o primă temă destul de agresivă în re minor. Tema a doua este scrisă în tonalitatea dominantei, La major, și este mult mai calmă: se succede cursiv din prima temă, urmează dezvoltarea și reluarea, care se încheie cu o codă scurtă.
Mișcarea mai lentă, în Re major, are o temă romantică, inocentă, care este enunțată de către vioara I cu acompaniamen tîn pizzicato, și preluată apoi de către violoncel. Un interludiu al tuturor instrumentelor întrerupe tema, care mai apoi revine, pentru a ilustra din nou prima secțiune.
Ultimele două părți ale lucrării sunt caracterizate de folclorul rusesc, prin melodie și ritm, ceea ce le distinge decisive și le plasează în contrast cu primele două.
Scrierea acestei lucrări a fost o mare luptă, chiar dacă compozitorului nu îi lipseau ideile. Mai mult forma neobișnuită îl neliniștea, așa cum i-a scris fratelui său Modest: „Ai nevoie de șase voci independente, dar în același timp omogene. Acest lucru este inimaginabil de dificil.” Compoziția este apoi finalizată uimitor de repede, dar atunci când o evaluează, Ceaikovski oscilează din nou între euforie și mare scepticism. După primele spectacole din iarna anului 1890, a urmat o altă revizuire temeinică, timp de peste un an. Versiunea finală nu a fost lansată în premieră decât în noiembrie 1892 la Sankt Petersburg la Societatea Imperială de Muzică de Cameră.
„Souvenir de Florence” a fost prelucrată de mai mulți compozitori și pentru orchestră de cameră completă, unul dintre aceștia fiind Yuli Turovsky. De asemenea, fragmente din lucrare au fost folosite în anul 2005 în baletul „Anna Karenina” în coregrafia lui Boris Eifman.
Orchestra de Cameră a Filarmonicii Brașov
Orchestra de Cameră a Filarmonicii Braşov a fost înfiinţată în anul 1970, din iniţiativa şi sub conducerea maestrului Ilarion Ionescu – Galaţi, director al Filarmonicii Braşov în perioada 1973 – 1987.
Prima componenţă a Orchestrei de cameră cuprindea 21 de tineri instrumentişti selectaţi din rândul Orchestrei simfonice a Filarmonicii. Ansamblul a dobândit un binemeritat prestigiu de la primele sale concerte, ai cărui muzicieni se ridicau la valoarea de solist, astfel acumulând sub conducerea precisă şi elegantă a fondatorului său, un deosebit nivel în interpretarea muzicii de cameră. După numeroase participări în cadrul Festivalului Muzicii de Cameră, turnee și înregistrări, formația și-a încetat activitatea în anul 1999, din raţiuni economice, însă iniţiativa doamnei prof. univ. dr. Stela Drăgulin acest ansamblu cameral a fost reînfiinţat începând cu ianuarie 2005.
Astăzi ansamblul cuprinde artişti instrumentişti din cadrul Orchestrei simfonice, o orchestră tânără cu mult rafinament și grație în interpretare, iar conducerea muzicală îi aparţine violonistului Sebastian Tegzeșiu, concertmaestru al Orchestrei simfonice și manager interimar al Filarmonicii Brașov. De asemenea, Orchestra de Cameră a fost reînființată în anul 2023 de către violonistul Sebastian Tegzeșiu după o perioadă în care activitatea formației a fost întreruptă.
Sebastian Tegzeșiu
Sebastian Tegzeşiu s-a născut în anul 1984 la Constanţa într-o familie de muzicieni şi a început studiul viorii la vârsta de 5 ani. La formarea sa profesională au contribuit reputaţi violonişti şi pedagogi: Daniel Podlovski, Ştefan Gheorghiu şi Gabriel Croitoru. Licenţia în 2008 la Universitatea Națională de Muzică din București, şi-a continuat studiile în Elveţia la MusikAkademie Basel cu Adelina Oprean, absolvind cu calificativul excelent două Masterate: Master of Arts Performance şi Solist Diploma.
Încă din copilărie a desfăşurat o bogată activitate concertistică şi competiţională, fiind o prezenţă apreciată de critica de specialitate şi de publicul auditor. Astfel, la numai 8 ani debutează în calitate de solist cu orchestra din oraşul său natal, concertând până în prezent cu numeroase orchestre ale Filarmonicilor din ţară: Sibiu, Oradea, Bacău, Timişoara, Piteşti, Botoşani, Orchestra Naţională de Cameră Radio Bucureşti etc, dar şi din străinătate: Sinfonieorchester Basel, Musique des Lumières, Philharmonie der Nationen, La Banda Antix, Jungend Orchester Wuppertal etc. A susţinut recitaluri în România, Elveţia, Italia, Anglia, Germania, Franţa, Finlanda, China şi Japonia şi a participat la festivaluri importante precum Schleswig-Holstein Music Festival, Adelboden Festival Luzern şi International Music Festival Nei Suonidei Luonghi. De asemenea, s-a bucurat de şansa de a cânta sub bagheta unor dirijori de renume cum ar fi: Paavo Järvi, Dennis Russell Davies, Valery Gergiev, Mario Venzago, Kent Nagano, Roman Kofman, Walter Hilgers, Justus Franz, Antonello Manacorda, Alexander Soddy, Attillio Cremonesi, s.a.
Sebastian Tegzeşiu este laureat al mai multor concursuri naţionale şi internaţionale, dintre care amintim Jeunesses Musicales Bucureşti, Tibor Varga Sion, Orpheus Swiss Chamber Music Competition Geneva, Nicati-de-Luze Lucerna şi a primit de asemenea onorante distincţii pentru meritele sale artistice: Premiu pentru întreaga activitate concertistică de la Rotary Atheneum şi Premiul de Excelenţă al Ministerului Educaţiei pentru merite culturale deosebite. În urma câştigării concursului Orpheus SwissChamber Music (2012) formaţia Daimones Piano Trio – a cărui violonist este, a fost ofertată să înregistreze pe CD şi DVD integrala Trio-urilor pentru vioară,violoncel şi pian de Ludwig van Beethoven.
Sebastian Tegzeşiu a mai realizat înregistrări şi pentru posturile de radio şi televiziune naţionale Radio România Muzical şi TVR şi internaţionale: Radio BBC3, Radio SwissClassic, TeleBasel. Înregistrarea Sonatei nr.3 în La major de George Enescu este transmisă frecvent de postul de Radio BBC3 fiind considerată „una dintre cele mai bune interpretări, aparţinând violonistului Sebastian Tegzeşiu, un talent superior, cu o excepţională sensibilitate şi tehnică a interpretării, a cărui frazare este de o expresivitate ieşită din comun” (BBC).
În prezent, Sebastian Tegzeșiu ocupă funcția de manager interimar al Filarmonicii Brașov.
Text realizat de Bianca Man
Corectură: Anna Niculescu
–
Accesul la concertele din Sala Patria nu este permis copiilor sub 6 ani. Vă mulțumim pentru înțelegere.
Accesul în sala de concerte se face începând cu ora 18:30 până la ora 19.
Dacă, din întâmplare ajungeți după începerea concertului, vă rugăm respectuos să intrați în sală sau între părțile pieselor sau la aplauze.
Pentru buna desfășurare a actului artistic, publicul spectator este invitat să participe la spectacolele Filarmonicii Brașov cu respectarea cerințelor de mai sus.
