- Poeți vechi și noi cu F. Ionescu-Galați, Gaudeamus Quartet, S. Lupu, N. Pop și A.M. Negrea -

Sala Patria, sala mare
9 APRILIE 2024
Ora 19,00

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL AL MUZICII DE CAMERĂ

Poeți vechi și noi
cu
Florin Ionescu-Galați – vioară
Gaudeamus Quartet Filarmonica Brașov
– Lucia Neagoe – vioara I
– Raluca Irimia – vioara II
– Leona Varvarichi – violă
– Ștefan Neagoe – violoncel
Sebastian Lupu – actor
Nicolae Pop – contrabas
Ana-Maria Negrea – pian

Program:

JOHANN SEBASTIAN BACH
Arie pe coarda Sol – Suita Orchestrala nr. 3 în Re major (BWV 1068), partea a doua

ARCANGELO CORELLI
Sonata pentru vioară în re minor, op.5 nr.12 „La Folia”

WOLFGANG AMADEUS MOZART
Divertisment nr. 1 în Re major, KV 136

JOSEPH HAYDN
Cvartetul op. 3 nr. 5 în Fa Major

GIUSEPPE TARTINI
Sonata pentru vioară în sol minor „Le trille du diable”

FRANZ SCHUBERT
Ave Maria, D 839

Biletele (inclusiv cele cu reducere) se găsesc la casieria Filarmonicii Brașov sau online la https://www.bilet.ro/promoter/filarmonica-brasov.

La achiziționarea a 9 bilete de la casierie (pentru toate evenimentele festivalului), veți primi 2 bilete gratuit. Astfel, veți plăti doar pentru 7 bilete.

Concertul „Poeți vechi și noi” va avea loc la data de 9 aprilie și va fi susținut de către artiști valoroși ai Filarmonicii Brașov, alături de invitatul acestora, actorul Sebastian Lupu de la Teatrul de Stat „Regina Maria” Oradea. Violonistul Florin Ionescu-Galați va concerta alături de Nicolae Pop la contrabas și Ana-Maria Negrea la pian, distribuția fiind completată de către Cvartetul Gaudeamus format din Lucia Neagoe – vioara I, Raluca Irimia – vioara a II-a, Leona Varvarichi – violă și Ștefan Neagoe – violoncel.

Programul este alcătuit din lucrările baroce: „Arie pe coarda Sol” de Johann Sebastian Bach, „Sonata pentru vioară în re minor, op. 5” de Arcangelo Corelli, „Le trille du diable” de Giuseppe Tartini, lucrările celor doi mari clasici -„Divertisment nr. 1 în Re major” de Wolfgang Amadeus Mozart și „Cvartetul op. 3 nr. 5” de Joseph Haydn, și se încheie cu o lucrare religioasă din perioada Romantismului: „Ave Maria, D 839” de Franz Schubert.

 

JOHANN SEBASTIAN BACH (1685 Eisenach – 1750 Leipzig)
Arie pe coarda Sol – partea a doua din Suita Orchestrala nr. 3 în Re major (BWV 1068) (1731)

Arie (doar) pentru coarde și basso continuo, cunoscută sub numele „Arie pe coarda Sol” – datorită notației „auf der G-Saite” (pe coarda Sol) de pe o partitură transcrisăîn 1871 de violonistul August Wilhem (după mai mult de un secol de la data compunerii sale de către Bach – drept o dedicație pentru elevul său, Prințul Leopold de Anhalt-Köthen, în Leipzig).
Suita originală, cu o uvertură în stil francez – en vogue în acea vreme – este scrisă pentru trei trompete, un timpan, două oboaie și coarde (două părți pentru vioară și una pentru violă). În plus, nelipsitul basso continuo baroc.

În aranjamentul lui August Wilhelm, transpusă cu o octavă mai jos, aria poate fi cântată la vioară pe o singură coardă (coarda Sol).

„Aria” nu este un dans francez, cu toate că face parte dintr-o suită inspirată din dansuri. Bach transferă lirismul în întregime în „aria” instrumentelor cu coarde. Această parte a doua din Suita nr. 3 pentru orchestră este o arie în stil britanic. Bass-ul continuo (atunci orga/harmonium-ul, in zilele noastre pianul – staccato&pianissimo sau chitara, chiar vioara, viola – con surdino) îi asigură ariei fluiditatea unui perpetuum mobile.

Nefiind aproape de scriitura sofisticată a altor compoziții semnate de Johann Sebastian Bach, această creație oferă o luminozitate aproape inegalabilă, fiind poate cea mai suavă melodie din muzica barocă.

 

ARCANGELO CORELLI (1653 Fusignano – 1713 Roma)
Sonata pentru vioară în re minor, op.5 nr.12 „La Folia”(1700)

„La Folia” este una dintre cele mai vechi teme muzicale europene, proveniența acesteia fiind în muzica de dans din Portugalia. Progresia acodurilor din această temă a fost prelucrată de compozitori precum Arcangelo Corelli, Carl Philipp Emanuel Bach, Antonio Vivaldi, Alessandro Scarlatti și Marin Marais. Pentru compozitorii Renașterii și Barocului, tema a fost baza unor variațiuni și improvizații. Fiind o sursă inepuizabilă de inspirație, Corelli a folosit-o pentru a dezvolta o muzică nouă, pornită de la armoniile existente, fapt comparabil cu modalitatea prin care artiștii contemporani improvizează în genul jazzului.

Arcangelo Corelli compune în anul 1700 Sonatele op. 5, din care face parte și „La Folia”. În traducere, „folia” înseamnă nebunie, termenul făcând referire la vivacitatea dansului portughez. Linia melodică prestabilită apare la începutul și sfârșitul piesei, iar tema delimitează o serie de variațiuni.

 

WOLFGANG AMADEUS MOZART (1756 Salzburg – 1791 Viena)
Divertisment nr. 1 în Re major, KV 136 (1772)

„Divertismentulnr.1 în Re major, KV 136” a fost scris de către Wolfgang Amadeus Mozart în anul 1772, atunci când se afla încă la Salzburg, după două turnee de lungă durată susținute în Italia. Pe parcursul acestor vizite în țara mediteraneeană, lucrările sale dramatice s-au bucurat de un succes aparte. Prin urmare, atunci când s-a întors la Salzburg, a început să lucreze la o nouă operă ce urma să se prezinte la Milano în timpul carnavalului din 1773. Această lucrare, „Lucio Silla” a fost cea mai ambițioasă compoziție a lui Mozart din adolescență, compozitorul având doar 16 ani în momentul compunerii operei. În paralel a compus „Divertimento, K. 136” care a reprezentat probabil o relaxare de la munca asiduă pe care o susținea în scrierea operei.

Acest divertisment a fost scris probabil pentru unul dintre evenimentele culturale private care aveau loc la Salzburg, în rândul familiilor înstărite. În cadrul acestor acțiuni culturale, Mozart cânta de obicei la clavecin sau vioară. De asemenea, în perioada respectivă, tânărul Mozart era concertmaestru la orchestra de curte din Salzburg.

„Divertismentul nr. 1 în Re major, KV 136” este alcătuit din trei mișcări, după modelul italian: repede-încet-repede. Prin urmare, prima parte – Allegro – , scrisă în forma de sonata, este construită în jurul unei teme delicate, fermecătoare, care se încheie cu un fragment scurt, dinamic și chiar cu o notă de amuzament. Dezvoltarea trece într-un mod minor, surprinzând ascultătorul cu un al doilea episod, în care compozitorul recapitulează într-un mod simplist tema din deschidere. Mișcarea Andante este elegantă și inspiră căldură, fiind contrastată de o accelerare rapidă în acompaniament. Finalul – Presto – este un exemplu mozartian ambițios, chiar dacă genul în care a fost scrisă lucrarea denotă de obicei o muzică lejeră.

 

JOSEPH HAYDN (1732 Rohrau – 1809 Viena)
Cvartetul op. 3 nr. 5 în Fa Major (1766)

Se spune că Haydn a scris de-a lungul vieții sale, cel puțin optzeci de cvartete de coarde și în felul acesta a fost numit „tatăl cvartetului de coarde”. Astfel a modelat forma, timbrul și tehnica pe care o are astăzi cvartetul. În mâinile lui Haydn cvartetul de coarde a evoluat dintr-o compoziție pentru o vioară solo acompaniată de alte trei instrumente, într-o lucrare riguroasă care cuprinde patru instrumente cu coarde, împărțind în mod egal cele patru părți de bază într-o structură complexă.

Cvartetul de coarde în Fa major op.3, nr.5 „Serenada” a fost compus de Roman Hoffstetter (1742-1815) și atribuit în mod eronat lui Franz Joseph Haydn (1732-1809) de către Ignaz Pleyel. Roman Hoffstetter a fost un călugăr benedictin din regiunea Odenwald din sud-vestul Germaniei. El se ocupa în primul rând de bucătăriile monahale, dar și de latura muzicală, conducând corul și cântând la orgă. Îl admira pe Haydn, spunând despre acesta că „tot ce curge din condeiul lui Haydn mi se pare atât de frumos și îmi rămâne atât de întipărit în memorie încât nu mă pot împiedica din când în când să imit ceva cât pot eu de bine”. Succesul imitației sale a devenit evident la mijlocul anilor 1960, atunci când Alan Tyson, H.C. Robbins Landon și László Somfai au arătat că lucrările camerale cunoscute sub numele de op. 3 ale lui Haydn au fost compuse de fapt de către Hoffstetter. Nu numai că eraudiferite din punct de vedere stilistic de Haydn, dar editorul, Bailleux, reușise doar parțial să ștergă numele lui Hoffstetter din unele părți ale partiturii. Dar și Hoffstetter, la rândul său, a fost publicat de Breitkopf drept compozitor al unuiconcert de violă care s-a dovedit a fi de fapt scris de bunul său prieten Joseph Martin Kraus („Mozart-ul suedez”).

Prima mișcare este un Presto armonios, într-un impetuos metru triplu, ce își prezintă melodiile fermecătoare peste un acompaniament lejer. A doua, „Serenade” (Adagio cantabile), una dintre cele mai cunoscute melodii de cvartet de coarde, interpretată de prima vioară pe un acompaniament de pizzicato, prezintă o melodie celebră și elegantă. Este puțin probabil ca acesta să fi devenit atât de cunoscut dacă nu ar fi fost atribuit lui Haydn. După această mișcare, cvartetul a primit supranumele de „Serenade”.

După un menuet al cărui trio reprezintă mișcarea lentă, în care două instrumente cântă cu arcuș și două doar ciupesc, urmează un final strălucitor, marcat Scherzando.

 

GIUSEPPE TARTINI (1692 Piran – 1770 Padova)
Sonata pentru vioară în sol minor „Le trille du diable”(1713)

Sonata pentru vioară în sol minor de Giuseppe Tartini a devenit cunoscută sub denumirea de „Le trille du diable” (Trilul diavolului). Este cea mai cunoscută piesă a compozitorului, cu precădere datorită pasajelor tehnice dificile.

Compozitorul i-a povestit astronomului Jérôme Lalande cum a visat că într-o noapte diavolul a apărut în fața sa și s-a oferit să îi fie servitor și profesor lui Tartini. La finalul lecției, compozitorul i-a înmânat diavolului vioara sa pentru a-i testa abilitățile, iar diavolul a început să cânte la vioară cu o virtuozitate de neimaginat. Interpretarea acestuia a fost una strălucitoare, așa încât Tartini a rămas profund surprins. Pornind de la această întâmplare, compozitorul a fost inspirat să scrie o sonată care să redea ceea ce a auzit el în vis. Odată finalizată, sonata a devenit lucrarea preferată a lui Tartini, cu toate că acesta a declarat că este cu mult inferioară față de ceea ce a auzit el în vis. Compozitorul a afimat faptul că a scris sonata în 1713, însă cercetătorii sunt de părere că a fost compusă în anii 1740, luând în considerare maturitatea stilitică a autorului. Lucrarea face tranziția dintre perioada Barocului și cea a Clasicismului. A fost publicată la finele secolului XVIII, la aproape treizeci de ani după moartea compozitorului. Sonata are o formă alcătuită din patru mișcări, respectiv:
Larghetto ma non troppo
Allegro moderato
Andante
Allegro assai — Andante — Allegro assai

 

FRANZ SCHUBERT (1797 Viena – 1828 Viena)
Ave Maria, D 839 (1825)

Titlul original al lucrării este „Ellens dritter Gesang” (Cel de-al treilea cântec al lui Ellen) și a fost compusă de către Franz Schubert în anul 1825, ca parte constituentă din opusul 52, o serie de 7 lieduri pe baza poemului narativ „The Lady of the Lake”(Doamna de la lac) de Walter Scott.
În decursul timpului a devenit una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Schubert, însă cu titlul „Ave Maria”. Sintagma reprezintă cuvintele de la începutul refrenului în cântecul lui Ellen, piesă care este ea însăși o rugăciune către Fecioara Maria. Versurile sunt simplificate în comparație cu poemul lui Scott și au fost traduse în limba germană de către Adam Storck. Datorită popularității sale, lucrarea a fost prelucrată în trei versiuni de pian de către Franz Liszt.
„Ellens dritter Gesang” a fost interpretat în premieră la castelul Contesei Sophie Weissenwolff din orășelul austriac Steyregg. Piesa a fost dedicată contesei, căruia i s-a atribuit apoi numele de „Doamna de la lac”. „Ave Maria” a devenit atât de cunoscută, încât este de multe ori considerată o rugăciune propriu-zisă a bisericii catolice.

 

Florin Ionescu-Galați

Florin Ionescu-Galaţi s-a impus în viaţa muzicală românească drept unul dintre vârfurile generaţiei sale. Născut la Bucureşti în anul 1970, a început studiul viorii la vârsta de patru ani sub îndrumarea tatălui său, cunoscutul violonist şi dirijor Ilarion Ionescu-Galaţi.
Apariţia în public alături de Orchestra Naţională Radio, la vârsta de zece ani, cu concertul de vioară de Kabalevski, prevestea un talent neobişnuit.
A studiat la Şcoala de Muzică din Braşov cu profesorul Radu Hamzea şi a absolvit cursurile Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, la clasa maestrului Ştefan Gheorghiu.
Este laureat al concursurilor internaţionale „Ústí nad Orlicí” (Cehoslovacia), „Dinu Lipatti” şi „George Enescu” (România), „Tibor Varga” (Elveţia), „Paganini” (Italia) și „Wieniawski” (Polonia).
Cariera sa internaţională, începută în 1982, s-a derulat spectaculos în recitaluri şi concerte alături de ansambluri cunoscute ca: orchestrele simfonice de la Graz, Saarbrücken, Marsilia, München, Genova, Atena, Istanbul, Ankara, Izmir, Chişinău, orchestrele radio din Basel, Bucureşti, etc., în săli de renume precum „Gasteig” şi „Herkules” din München „Carnegie Hall” din New York, „Beethoven” din Bonn și „Santoryl” din Tokyo.

În diverse formule camerale a colaborat cu Ayla Erduran, Viktor Pikaisen, Viktor Tretiakov, Lory Wallfisch și Valentin Gheorghiu.

A realizat înregistrări de referinţă pentru posturi de radio sau TV din Germania, Turcia, Franţa, Japonia, SUA.

Este un foarte apreciat muzician ce se remarcă prin abordarea partiturilor complexe, cu roluri solistice de mare virtuozitate. A primit Premiul Televiziunii Române (1996, 1997) şi Premiul Pro TV pentru participarea ca solist în concertul televizat co-producţie româno-americană, Marele Premiu al Uniunii Criticilor şi Interpreţilor Români (1996), Premiul pentru promovarea muzicii româneşti în ţară şi în străinătate acordat de Uniunea Criticilor Muzicali (2002). În Turcia a fost desemnat „Cel mai bun solist al Anului 2002”.

A reușit să stabilească o conexiune puternică cu artiștii brașoveni dar și cu publicul, transmițând profesionalismul, sensibilitatea și emoția de care este stăpânit.

 

Nicolae Pop

Contrabasistul Nicolae Pop a absolvit Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, ceea ce îi pune în valoare fundamentul solid al pregătirii sale muzicale.

A fost laureat la numeroase concursuri naționale și semifinalist la Concursul Internațional de la Markneukirchen.

Activând ca profesor asociat la Facultatea de Muzică din Brașov (1993-2019),contribuie semnificativ la formarea viitoarelor generații de contrabasiști, inspirând prin arta și dedicarea sa.

A participat la numeroase festivaluri naționale și internaționale, în diverse formații camerale, alături de artiști consacrați.

În prezent, este solist instrumentist al orchestrei simfonice și membru al Orchestrei de Cameră a Filarmonicii Brașov.

 

Ana-Maria Negrea

Pianista Ana-Maria Negrea a absolvit Facultatea de Muzică Braşov la clasa prof.univ. dr. Corina Ibănescu, cu media 10 la examenele de licență și masterat, și a participat la cursuri de măiestrie interpretativă susţinute de pianista Lory Wallfisch. Laureată a mai multor concursuri naţionale şi internaţionale de specialitate, Ana-Maria Negrea este în prezent, artist instrumentist al Filarmonicii Braşov, profesor acompaniator la Liceul de Muzică „Tudor Ciortea” și cadru didactic asociat al Facultăţii de Muzică.

Dedicându-se artei de a acompania voci şi instrumente muzicale în egală măsură, a participat ca pianist la cursuri de măiestrie interpretativă susținute de soprana Georgeta Stoleriu și de violonistul Liviu Câșleanu (organizate cu sprijinul UCIMR şi în colaborare cu Societatea Română de Radiodifuziune), la festivaluri de renume internațional (Musica Coronensis, Festivalul Internaţional al Muzicii de Cameră Braşov, Toscana Music Festival Montecatini, Marile Serate Muzicale ale Braşovului și Marile Serate Muzicale ale Bucureştiului, Festivalul Gloria Domini – Brașovul Pascal 2016, Festivalul de Arte Dan Iordăchescu etc.) şi a realizat numeroase recitaluri alături de artişti consacraţi. În calitate de solistă, a cântat alături de Filarmonica Brașov și orchestra Facultății de Muzică Brașov.A publicat articole de specialitate (Rhetorical figures and symbols in the aria “Vidit suum” from “Stabat Mater” by G. B. Pergolesi șiThe lied in Schubert’s work. Stylistic and interpretive perspectives) și a cântat în deschiderea festivă a conferinței Science of Music Excellence in Performance.

În septembrie 2023 a obținut titlul de doctor în muzică cu lucrarea științifică Aspecte ale relației muzică-text poetic în liedul german din secolul al XIX-lea, pe versuri de Goethe.

Sebastian Lupu

Sebastian Lupu , actor, de origine din Cluj-Napoca, cu studii terminate la Bucureşti, s-a stabilit în Oradea, unde de 27 de ani creează roluri importante pe scena Teatrului „Regina Maria”. A fondat primul Teatru Independent din Oradea, Teatrul „Artemotion”, cu producţiile căruia a participat la numeroase Festivaluri de Teatru din ţară. A creat câteva roluri reușite în filme, iar în calitate de regizor a realizat spectacole de teatru care s-au bucurat de succes. Cu multă experienţă în dublaje de desen animat şi filme, este considerat „vocea copilăriei”. Promotorul sloganului „şi nu uitaţi să zâmbiţi”, a adus de-a lungul timpului zâmbete şi bucurie în viaţa celor care îl cunosc. În acest moment este foarte activ pe reţelele de socializare datorită poeziilor, pildelor şi bancurilor pe care le spune. Sebastian Lupu este, aşa cum se numeşte şi una din paginile lui din mediul online, un „om al oamenilor”. Pasiunea pentru poezie i-a fost insuflată de către profesorul său de actorie, Eusebiu Ştefănescu, căruia îi poartă în suflet recunoştinţă şi respect.

 

Cvartetul „Gaudeamus” al Filarmonicii Brașov

Cvartetul „Gaudeamus” a luat ființă în anul 1986 la Iași, unde a beneficiat de îndrumarea renumitului Cvartet Voces. Și-a început activitatea concertistică foarte curând după constituire prin participarea în cadrul festivalurilor și stagiunilor camerale din România.

Prima apariție în fața publicului brașovean a avut loc în anul 1988, când cvartetul a obținut Premiul I la Concursul de interpretare pentru cvartete studențești, din cadrul Festivalului Internațional de Muzică de Cameră – ediția XIX. Au urmat apoi Premiul Special al Juriului la Concursul Internațional de Cvartet de Coarde, Mozart – Salzburg, Austria, Premiul al II-lea la Concursul Internațional de Muzică de Cameră, Vincenzo Bellini – Caltanissetta, Italia, Marele Premiu – Rovere d’Oro la Concursul Internațional de Muzică de Cameră – San Bartolomeo al Mare din Italia.

Artiștii GAUDEAMUS QUARTET FILARMONICA BRAȘOV® s-au perfecționat la cursuri de măiestrie din Marea Britanie cu Hugh Maguire (prim-violonist al cvartetului Allegri) și cu membrii cvartetului Alban Berg. De asemenea, au lucrat la Salzburg cu Walter Levin (prim-violonistul cvartetului La Salle), la Londra cu membrii cvartetului Amadeus și cu Milan Škampa (membru al cvartetului Smetana).

Au concertat atât pe scenele de concert din România, cât și pe cele din străinătate în Marea Britanie, Franța, Japonia, Italia, Germania, Austria, Spania, Turcia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Croația, Olanda, Bulgaria, Cipru, Suedia şi Rusia.

Componența cvartetului s-a schimbat de-a lungul anilor, dar asta nu a împiedicat aniversarea a 35 de ani de activitate concertistică a cvartetului Gaudeamus. Membrii actualei formule sunt implicaţi şi în activitatea didactică, Lucia Neagoe, Raluca Irimia şi Ştefan Neagoe sunt profesori asociaţi, iar Leona Varvarichi este lector universitar la Facultatea de Muzică a Universității „Transilvania” din Brașov.

GAUDEAMUS QUARTET FILARMONICA BRAȘOV® se numără printre puținele formații din lume care au reușit să interpreteze două Integrale a Cvartetelor de coarde. În 2021 au interpretat în trei ediții Integrala Cvartetelor de coarde de Beethoven (Iași, Brașov și Genova) iar în 2022 Integrala Cvartetelor de coarde de Șostakovici. Sunt singurii din țară care au realizat un astfel de proiect.

Text realizat de Bianca Man
Corectură: Anna Niculescu

 


Accesul la concertele din Sala Patria nu este permis copiilor sub 6 ani. Vă mulțumim pentru înțelegere.

Accesul în sala de concerte se face începând cu ora 18:30 până la ora 19.

Dacă, din întâmplare ajungeți după începerea concertului, vă rugăm respectuos să intrați în sală sau între părțile pieselor sau la aplauze.
Pentru buna desfășurare a actului artistic, publicul spectator este invitat să participe la spectacolele Filarmonicii Brașov cu respectarea cerințelor de mai sus.

 

MASCA DE PROTECȚIE ESTE OBLIGATORIE

Nu se va permite accesul persoanelor fără mască de protecţie, aceasta trebuie să acopere nasul şi gura pe toata durata concertului precum si in spatiile salii Patria

PĂSTRAȚI DISTANȚA MINIMĂ DE 1,5 M

Distanţa se va respecta înaintea începerii concertului, în timpul concertului cât şi după concert

DEZINFECTAȚI-VĂ BINE PE MÂINI

Pentru dezinfectarea mâinilor se vor folosi dispensere amplasate la intrarea in cladire precum şi în spaţiile comune

TERMOMETRIZAREA ESTE OBLIGATORIE

Nu se va permite accesul persoanelor care simptome de infectie respiratorie si temperatura mai mare de 37,3ºC

***Măsuri obligatorii conform Ord. Nr. 3142/31.08.2020