- O călătorie muzicală în jurul lumii în 50 de minute -

Sala Patria, sala mare
12 APRILIE 2024
Ora 19,00

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL AL MUZICII DE CAMERĂ

O călătorie muzicală în jurul lumii în 50 de minute
A musical journey around the world in 50 minutes

cu

Adrian Mantu (Irlanda/România) – violoncel
Dermot Dunne (Irlanda) – acordeon
Mihai Cucu (România) – arte vizuale/proiecții

Program:
ASTOR PIAZZOLLA
Le Grand Tango

NICCOLÒ PAGANINI
Variazioni di Bravura

ARVO PÄRT
Spiegel im Spiegel (Oglindă în oglindă)

JOAN TRIMBLE
The Coolin

HEITOR VILLA-LOBOS
Bachianas Brasileiras

ENNIO MORRICONE
The legend of 1900 / Playing LOVE

CONSTANTIN DIMITRESCU
Dans Țărănesc
Cântec din Coreea de Nord

Biletele (inclusiv cele cu reducere) se găsesc la casieria Filarmonicii Brașov sau online la https://www.bilet.ro/promoter/filarmonica-brasov.

La achiziționarea a 9 bilete de la casierie (pentru toate evenimentele festivalului), veți primi 2 bilete gratuit. Astfel, veți plăti doar pentru 7 bilete.

ASTOR PIAZZOLLA (1921 Mar del Plata – 1991 Buenos Aires) 

Le Grand Tango (1982)

Piesa „Le Grand Tango” (Marele Tango) a compozitorului argentinian Astor Piazzolla este scrisă într-o singură mișcare pentru violoncel și pian. Autorul exprimă spiritul noului stil de tango (nuevo tango), care este o fuziune între ritmurile tradiționale ale dansului și sincoparea inspirată din jazz. Lucrarea a fost scrisă în 1982 și publicată la Paris în același an.

Piazzolla a studiat compoziția în capitala Franței cu Nadia Boulanger, care l-a încurajat să se concentreze mai mult pe tango, decât pe direcția strictă a compoziției clasice. Astfel a început să experimenteze tangoul argentinian standard, iar apoi a deviat de la armoniile latine și a început să creeze un sunet mai ascuțit decât cel regăsit în tangoul clasic.

„Le Grand Tango” a fost compus pentru violoncelistul rus Mstislav Rostropovich, care l-a cântat pentru prima dată abia în 1990 și l-a înregistrat în 1996. Cu toate că este structurată într-o singură mișcare, lucrarea este împărțită în trei secțiuni. Începe cu indicația „Tempo di tango”, în care aeste accentuat ritmul de tango. În cea de-a doua parte, spiritul este unul „libero e cantabile” (liber și melodios). Conține un dialog extins între violoncel și pian. Secțiunea finală este marcată de indicația agogică și de caracter „giocoso” (jucăuș) și prezintă o energie electrizantă și chiar învăluită de umor. Intensitatea muzicii crește până la concluzie, prin opririle duble ale violoncelului și prin glissando-uri.

 

NICCOLÒ PAGANINI (1782 Genova – 1840 Nisa)

Variazioni di Bravura

Paganini era cunoscut pentru teatralitatea sa dramatică, precum și pentru virtuozitatea sa. Pentru a-și etala abilitățile de violonist, Paganini avea obiceiul de a tăia coardele viorilor pe care le folosea în timpul concertelor, astfel încât interpretările sale violente făceau aproape întotdeauna să se rupă corzile rând pe rând, până când rămânea doar una, coarda Sol. Faptul că a patra coardă a fost lăsată intactă nu este o coincidență: Sol este cu siguranță cea mai expresivă coardă a viorii și cu sunetul său neutru permite trecera de la note joase la cele înalte într-un mod lin, făcând sunetul modulabil. Paganini a combinat natura spectaculoasă a performanței cu dinamism cu acest mic truc care a electrizat mulțimile, un pic ca Mozart, care crea uimire cu trucuri uneori simple, cum ar fi acoperirea tastaturii sau legarea la ochi.

Variazioni di Bravura pe o temă din opera Moise în Egipt, de Gioachino Rossini a fost cea mai faimoasă dintre aceste piese cântate ca bis.Este una dintre cele mai populare și uimitoare piese ale sale, aici într-o variantă pentru violoncel și acordeon.

 

ARVO PÄRT (*1935 Paide)

Spiegel im Spiegel (Oglindă în oglindă) (1978)

„Spiegel im Spiegel” (Oglindă în oglindă) este o lucrare ce datează aproximativ din aceeași perioadă cu lucrarea argentinianului Piazzolla. A fost scrisă de către Arvo Pärt chiar înainte să părăsească țara sa natală, Estonia. Piesa este scrisă în stilul tintinnabular – un stil de compoziție  simplu, creat de compozitorul estonian, regăsit în lucrările „Für Alina” și „Spiegel im Spiegel” și care a fost influențat de către experiențele sale mistice din muzica de strană. Stilul este caracterizat prin prezența a două tipuri de voci, una care arpegiază un acord de bază și cea de-a doua care se mișcă diatonic, deci în mers treptat.

Piesa a fost scrisă inițial pentru pian și vioară, chiar dacă vioara este de multe ori înlocuită cu violoncel sau violă. Există de asemenea versiuni pentru saxofon, contrabas, clarinet, corn, flaut, oboi, fagot, trombon sau instrumente de percuție. Piesa este considerată una minimalistă.

Titlul provine de la ideea unui număr infinit de oglinzi, care produce o infinitate de imagini, reflectate în toate oglinzile. Structura melodică este concepută dintr-o pereche de fraze, caracterizate de alternarea dintre mișcări ascendente și descendente, cu punct de sprijin pe nota La. Prin aceste urcușuri și coborâșuri se creează impresia apropierii și a îndepărtării de oglinzi.

 

JOAN TRIMBLE (1915 Enniskillen – 2000 Enniskillen) 

The Coolin (1939)

«Am scris întotdeauna muzică „nesupusă vreunei școli, sau perioade”. Ca interpret-compozitor, comunicarea cu ascultătorul este esențială. Forma și construcția, ritmul și claritatea, precum și libertatea de exprimare, sunt toate importante. Sunt liberă să fiu eu însămi, indiferent de modă.»

Joan Trimble a fost o compozitoare și pianistă irlandeză și unul dintre cei mai distinși muzicieni ai secolului al XX-lea. A studiat la Royal Irish Academy of Music și la Trinity College din Dublin înainte de a merge la Royal College of Music din Londra pentru a studia pianul cu Arthur Benjamin și compoziția cu Vaughan Williams și Herbert Howells.

Recunoașterea sa drept compozitor a venit odată cu publicarea în 1938 a cântecelor și a muzicii pentru două piane. Acestea au fost urmate în 1940 de Sonatina pentru două piane și Phantasy, care a câștigat Premiul Cobbett la RCM. În 1938, a format un duo de pian cu sora ei, Valerie Trimble, și s-a bucurat de un parteneriat profesional de mare succes timp de peste treizeci de ani.

A compus „The Coolin” în 1939, o arie tradițională irlandeză pentru violoncel și pian, lucrare scurtă care durează doar 3 minute interpretată în seara aceasta la violoncel și acordeon.

 

HEITOR VILLA-LOBOS (1887 Rio de Janeiro – 1959 Rio de Janeiro) 

Bachianas Brasileiras (1930-1945)

Heitor Villa-Lobos s-a născut în Rio de Janeiro în 1887 și a fost cea mai importantă personalitate din lumea muzicii braziliene din secolul XX. De asemenea, pe plan internațional a fost unul dintre cei mai cunoscuți compozitori ai generației sale, alături de Leopold Stokowski, Serge Koussevitzky, Charles Munch, Dimitri Mitropoulos, Eugene Ormandy, Arthur Rubinstein, Pablo Casals și Andrés Segovia.

Lucrările care îl reprezintă ca și compozitor sunt poemul „Amazonas”, lucrarea „ Chôros” și ciclul de piese „Bachianas Brasileiras”. Post-mortem, creația sa dedicată chitării a ieșit la lumină, eclipsând creația sa care cuprinde toate genurile mari: operă, oratoriu, balet, lucrări simfonice și concertante, piese corale, muzică de cameră și lucrări solistice. Creația sa a devenit mai cunoscută în ultimii ani, intrând în repertoriile orchestrelor simfonice dar devenind totodată și subiect de cercetare în domeniul academic.

Seria celor nouă lucrări cu titlul „Bachianas Brasileiras” a fost finalizată în 1945. Cariera sa internațională a primit un impuls puternic, odată cu prezentarea lucrării cu numărul 5 din acest ciclu, la Târgul Internațional de la New York din 1939. Turneul ulterior din America, pe care l-a susținut în 1944 a însemnat lansarea sa ca și compozitor internațional. Creația sa extrem de apreciată din anii 1940 și 1950 este reprezentată prin opera „Yerma”, cantatele „ Mandu-Çarará” și „Floresta do Amazonas”, precum și cele 11 simfonii și cele 17 cvartete de coarde.

 

ENNIO MORRICONE (1928 Roma – 2020 Roma)

The legend of 1900 / Playing LOVE (1998)

Ennio Morricone a fost un compozitor italian, orchestrator, dirijor, trompetist și pianist, însă a devenit cunoscut mai ales pentru contribuția imensă pe care a adus-o muzicii de film. A scris mai mult de 200 de coloane sonore și peste 100 de lucrări clasice. A primit numeroase distincții, printre care premii Oscar și Grammy.

„The Legend of 1900” este un film dramatic din 1998, regizat de Giuseppe Tornatore, în care joacă actorii Tim Roth, Pruitt Taylor Vince și Mélanie Thierry. Filmul a fost inspirat din „Novecento” – un monolog de Alessandro Baricco. Producția cinematografică a fost nominaliză cu o varietate de premii internaționale, multe dintre acestea datorându-se coloanei sonore.

Muzica filmului a fost lansată pe două versiuni de album: Una originală cu 29 de piese și cea de-a doua, lansată în America, ce cuprinde 21 de melodii. Una dintre piese, respectiv „The Crisis” apare și în filmul „Seven Pounds”. Din coloana sonoră a filmului „The legend of 1900” se va interpreta melodia „Playing LOVE”.

 

CONSTANTIN DIMITRESCU (1847 Blejoi – 1928 București)

Dans Țărănesc op. 15 (1891)

Constantin Dimitrescu a fost unul dintre principalii promotori ai muzicii de cameră în România. Este primul român care a compus cvartete de coarde și concerte instrumentale. Înainte de a compune primele cvartete de coarde, Constantin Dimitrescu scrisese numeroase lucrări de muzică de cameră, dintre care se disting piesele pentru violoncel și pian. Romantismul muzicii sale denotǎ lirism inspirat și plenitudine armonicǎ, iar în cele trei concerte dedicate violoncelului mizează pe latura de virtuozitate.

Studiul violoncelului l-a atras de timpuriu, apǎrând pentru prima oarǎ în public la vârsta de 15 ani. În perioada 1864-1867 a fost student la Conservatorul din București, unde a studiat violoncelul cu Alexandru Flechtenmacher și cu Joseph Neudörfler, teorie-solfegii cu Grigore Manciu și armonie cu Eduard Wachmann. Ȋn formarea sa un rol important l-a avut bursa de studii de la Viena (1867 – 1869) unde s-a perfecționat cu Carl Schelssinger, urmatǎ de o altǎ bursǎ, la Conservatorul din Paris, fiind primit la clasa reputatului violoncelist Auguste Franchomme (1869-1870). Reîntors în țarǎ, Constantin Dimitrescu s-a afirmat pe mai multe planuri, de virtuoz al violoncelului, de dirijor, profesor și compozitor.

Dansul țărănesc op. 15 este cea mai cunoscută lucrare a sa, scrisă de la început pentru violoncel și pian. A fost transcris pentru multe instrumente și diferite aranjamente până și pentru orchestră. Este un Allegro giocoso în care tempo-ul și energia cresc și scad pe măsură ce ritmul dansului se schimbă.

Dacă Dansul țărănesc prezintă sonorități cunoscute publicului din România, o surpriză o va reprezenta piesa din încheierea concertului, respectiv „Cântec din Coreea de Nord”.

 

Adrian Mantu

Dr. Adrian Mantu este violoncelistul/co-fondator al renumitului RTÉ ConTempo String Quartet (format în 1995), „Chamber Music Fellows” al Academiei Regale de Muzică din Londra (1999-2002), RTÉ String Quartet in Residence (20013-2019) și „Ensemble in Residence” din Galway (din 2002). Adrian a avut privilegiul de a ocupa funcțiile de director artistic a mai multor festivaluri și orhanizații artistice.

A studiat violoncelul și muzica de cameră cu Radu Aldulescu, Laurence Lesser, Zara Nelsova, Marin Cazacu și cu violonceliști ai unor cvartete de renume internațioanl A susținut peste 3000 de concerte în întreaga lume, în 48 de țări (în săli precum Wigmore Hall, Filarmonica din Berlin, Opera din Tel-Aviv, Carnegie Hall, Gedai Tokyo, NCH), interpretând ciclurile de cvartete de coarde și concerte pentru violoncel din creația marilor compozitori ai genului.

A avut onoarea de a cânta în fața unor mari personalități (Michael D Higgins, Prințul Charles, Nelson Mandela, Papa Ioan Paul al II-lea, laureați ai Premiului Nobel și vedete de la Hollywood). A fost violoncelist principal al Orchestrei Simfonice Naționale, București și al Philamonie der Nationen, Hamburg, Germania. De atunci, este invitat în mod regulat ca violoncelist principal al principalelor orchestre simfonice și de cameră  europene.

În ultimii 20 de ani, de când s-a mutat în Irlanda, a avut șansa de a lua parte la mai multe proiecte cross over interpretând la violoncel modern peste 200 de lucrări contemporane irlandeze în cadrul mai multor festivaluri de renume.

 

Dermot Dunne

Acordeonistul Dermot Dunne s-a impus ca unul dintre cei mai importanți muzicieni irlandezi din generația sa. Ca tânăr student, a fost deseori premiat la concursuri, atât în Irlanda, cât și în străinătate, dar a devenit cunoscut publicului larg după ce a câștigat concursul RTE Musician of the Future din 1996. După ce și-a finalizat studiile în 2001 la Conservatorul din Kiev, Ucraina, s-a întors în Irlanda, unde își desfășoară o carieră activă atât ca interpret, cât și ca profesor la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică TU Dublin.

A apărut în majoritatea locațiilor și festivalurilor irlandeze. Pe lângă colaborarea cu numeroși interpreți irlandezi de renume, Dermot a interpretat muzică de cameră cu unele dintre cele mai importante vedete internaționale din Europa, printre care Natalie Clein, Daniel Müller- Schott, Pekka Kuusisto și Ivan Monighetti.

Timp de peste 20 de ani a fost un pionier al instrumentului său în Irlanda – colaborând cu mulți compozitori irlandezi și prezentând în premieră 40 dintre cele 54 de lucrări scrise pentru acordeon de compozitori irlandezi începând cu 1995. Areimprimate peste 10 CD-uri. De asemenea, a aranjat nenumărate lucrări atât pentru acordeon solo, cât și pentru ansambluri care includ acordeonul.

 

Mihai Cucu

Mihai Cucu s-a născut în România. Este licențiat în restaurare și conservare a operelor de artă la Universitatea de Arte Plastice „George Enescu”, Iași, și a studiat ceramica la Falmouth College of Arts, Cornwall, Anglia.

A lucrat în special ca artist video la festivaluri din mai multe țări, printre care România, Irlanda, Marea Britanie, Germania, Olanda și Grecia și altele. A creat și prezentat videoclipuri pentru mulți compozitori și interpreți la diferite festivaluri din România, Olanda, Grecia, Germania sau Belgia. A fost artist în rezidență la Inis Oírr Arts and Heritage Centre, Co Galway și la Hilltown Studio Theatre, Co Westmeath.

Din 2016, lucrează part-time pentru Muzeul Municipiului București ca video&graphic designer.

Pe lângă crearea de imagini pentru spectacole de muzică contemporană și regia de scurtmetraje, Mihai Cucu a lucrat foarte mult și ca fotograf sau editor video. Lucrările sale au fost aclamate pe scară largă atât de mass-media, cât și de comunitatea artistică.

 

Texte realizate de Anna Niculescu & Bianca Man


Accesul la concertele din Sala Patria nu este permis copiilor sub 6 ani. Vă mulțumim pentru înțelegere.

Accesul în sala de concerte se face începând cu ora 18:30 până la ora 19.

Dacă, din întâmplare ajungeți după începerea concertului, vă rugăm respectuos să intrați în sală sau între părțile pieselor sau la aplauze.
Pentru buna desfășurare a actului artistic, publicul spectator este invitat să participe la spectacolele Filarmonicii Brașov cu respectarea cerințelor de mai sus.

 

MASCA DE PROTECȚIE ESTE OBLIGATORIE

Nu se va permite accesul persoanelor fără mască de protecţie, aceasta trebuie să acopere nasul şi gura pe toata durata concertului precum si in spatiile salii Patria

PĂSTRAȚI DISTANȚA MINIMĂ DE 1,5 M

Distanţa se va respecta înaintea începerii concertului, în timpul concertului cât şi după concert

DEZINFECTAȚI-VĂ BINE PE MÂINI

Pentru dezinfectarea mâinilor se vor folosi dispensere amplasate la intrarea in cladire precum şi în spaţiile comune

TERMOMETRIZAREA ESTE OBLIGATORIE

Nu se va permite accesul persoanelor care simptome de infectie respiratorie si temperatura mai mare de 37,3ºC

***Măsuri obligatorii conform Ord. Nr. 3142/31.08.2020