- Les Goûts réunis cu Ensemble Barocco „I Basilensis” din Basel, Elveția -

Sala Patria, sala mare
6 APRILIE 2024
Ora 19,00

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL AL MUZICII DE CAMERĂ

Les Goûts réunis
cu
Ensemble Barocco „I Basilensis”

Dora Alexiadou – vioară barocă
Marc Bonastre – oboi baroc
Paolo Pandolfo – viola da gamba
Pablo Fitzgerald – theorbo
Diego Ares – clavecin

Program:

GEORG FRIEDRICH HÄNDEL
Concertul în re minor, nr. 1

MARIN MARAIS
Piese pentru Trio – Suita în Do major, nr. 1

FRANÇOIS COUPERIN
Les Barricades Mystérieuses

ARCANGELO CORELLI
Trio Sonata op. 3 nr. 4 în si minor

FRANÇOIS COUPERIN
Les Nations: L’Espagnole

GEORG PHILIPP TELEMANN
Concertul în sol minor, TWV 43:g2

Biletele se găsesc la casieria Filarmonicii Brașov (inclusiv cele cu reducere) sau online la https://www.bilet.ro/promoter/filarmonica-brasov.

La achiziționarea a 9 bilete de la casierie (pentru toate evenimentele festivalului), veți primi 2 bilete gratuit. Astfel, veți plăti doar pentru 7 bilete.

Muzica lui Händel prezintă o mare forță de atracție asupra publicului. Personalitatea puternică, voința de fier a compozitorului s-au reflectat în discursul său muzical. Limbajul său a asimilat influențe diverse – italiană, germană, engleză – rămânând original în același timp. Știa să abordeze noutatea, însă fără să abandoneze tradiția. Făurită cu vigoarea geniului său, muzica lui Händel a sedus ascultătorul, dar  şi pe marii compozitori care au apelat la tehnica sa pentru a produce anumite efecte grandioase cu mijloace simple şi mânuite cu aplomb de acest muzician, care a dominat, ca un pisc, istoria muzicii engleze şi universale.

Este un reprezentant de seamă a Barocului european, opunând arta sa sinceră şi monumentală celei încorsetate în formele rigide ale timpului. Expresivitatea pregnantă a muzicii sale constă nu numai în elocvenţa melodică, în vitalitatea ritmică şi strălucitoarea polifonie, ci şi în contrastele pe care le redau succesiunea armoniilor şi opoziţiile tonale.

Este de asemenea, un maestru al stilului concertant, caracteristic Barocului, a cultivat dialogul între soliști și ansamblu și a pus în valoare calitățile expresive ale vocilor și instrumentelor vremii sale.

Pe de altăparte, fire despotică, autoritară, capricioasă, dornic de aclamațiipublice, Händel nu ezita să-și însușeasc ăpartituri ale altor compozitori. Când „a împrumutat” odată o partitură semnată de Bononcini, a fost întrebat de ce și-a atribuit-o. Răspunsul a fost: „E prea bună pentru el; n-ar ști cesă facă cu ea !”

Se presupune că și acest Concerto a quattro in d minor, nr.1 a fost „împrumutat” de la G. Ph. Telemann.

 

MARIN MARAIS (1656 Paris – 1728 Paris)

Piese pentru Trio – Suita în Do major, nr. 1 (1692)

  1. Prélude
  2. Sarabande

III.        Sarabande

  1. Fantaisie
  2. Loure
  3. La Bagatelle

VII.      Gavotte

VIII.    Rondeau

  1. Menuette
  2. Autre
  3. Chaconne

 

Marin Marais a fost cel mai faimos violist din Franța secolului al XVII-lea, iar numeroasele sale Suites des violes l-au poziționat pe un loc binemeritat în Panteonulmuzicii. A studiat compoziția cu Jean-Baptiste Lully, adesea dirijându-i operele, și cu maestrul violei da gamba, Monsieur de Sainte-Colombe timp de șase luni.

Marais și-a publicat „Pieces en trio pour les Flutes, Violon & Dessus de Viole” în 1692. – un set de peste 60 de piese pentru două instrumente soliste și basso continuo, ordonate în șase suite. Ele sunt în mare parte dansuri și mișcări libere, dar și câteva variațiuni minunate.

Marin Marais, prin suitele sale a adus viola la cel mai înalt grad de perfecțiune, fiind primul care a făcut cunoscută deosebita importanță și frumusețea strălucitoare a acestui instrument. Scrierea suitelor, a acestor Piesepentru trio, clară și sobră, este plină de rafinamente armonice.

Suita în Do major începecu o uvertură franceză lulliană — note maiestuoase punctate și apoi o secțiune mai rapidă între timpi — și se termină cu încheierea tradițională a operei lulliane, o Chaconne, în care muzicienii de pe scenă interpretează acest dans vesel, semnal pentru public de a se pregăti pentru aplauze. Lucrarea în forma sa pentru muzică de cameră este o dramă înminiatură, cu o secțiune scurtă întunecată și pasională la mijloc și multe aranjamente contrastante, în care Marais își afișează inventivitatea aproape fără limite.

Formația „I Basilensis” va interpreta lucrarea parțial, în programul lor nefiind incluse ultimele trei părți ale piesei.

 

FRANÇOIS COUPERIN (1668 Paris – 1733 Paris)

Les Barricades Mystérieuses (1717)

Parisul de la începutul secolului al XVIII-lea scutura regimul strict al Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea. Toate codurile morale și legile asociate cu ultimii ani ai domniei sale au fost date deoparte, spre bucuria parizienilor – în special a artiștilor.

Artiști din toată Europa s-au adunat în orașpentru a profita de noul regim relaxat al regentului Duce de Orleans – moștenitorul, Ludovic al XV-lea fiind prea tânăr pentru a domni.

„Școala franceză” de muzică a înflorit, iar modelul principal în rândul compozitorilor a fost François Couperin, noul clavecinist al Cameratei Regale (Royal Chamber). Una dintre lucrările compuse atunci a fost „A doua carte pentruclavecin” (the Second Book for the Harpsichord), care include un Rondo cu titlul enigmatic „Les Baricades Mistérieuses”.

În loc de forma clasică de rondo, această mișcare seamănă mai degrabă cu cea a unei uverturi franceze cu o deschidere lentă, bogat ornamentată. Ritmurile punctate ale stilului de uvertură sunt înlocuite cu terțe (triole) rapide. Deși compozițiile sale, cunoscute pentru ornamentația lor excesivă și titlurile evocatoare, acestea sunt realizate într-o manieră de bun gust, care emană eleganță rafinată, reținere emoțională și claritate logică în armonie și melodie. Couperin creează cu cele câteva note ale celulei sale de bază, o mișcare continuă irezistibilă!

Impactul lui François Couperin a depășit epoca sa, iar lucrările sale au continuat să influențeze muzicienii timp de secole. Venerate pentru eleganța și rafinamentul lor, compozițiile sale contribuie în mod semnificativ la bogata tapiserie a muzicii baroce.

 

ARCANGELO CORELLI (1652 Fusignano – 1713 Roma)

Trio Sonata op. 3 nr. 4 în si minor (1694)

  1. Preludio (Largo)
  2. Corrente (Allegro)

III.        Sarabanda (Largo)

  1. Tempo di Gavotta (Allegro)

În istoria muzicii, genul sonatei a fost abordat de o mulțime de compozitori din diferite epoci. În perioada Barocului, compozitorii italieni au clasificat sonata în două tipuri: Sonata da chiesa – caracteristică genului liturgic și Sonata da camera – genul laic, cameral. O marcă a Sonatei da chiesa erau două dintre mișcări: Adagio și Largo, care erau combinate cu fugi și prin care își făcea apariția mișcarea Allegro. În Sonatele da camera, după Adagio se scriau mereu mișcările caracteristice dansurilor: Allemande, Courante, Sarabande, Gigue.

Arcangello Corelli a publicat cele 12 sonate trio op. 2 în anul 1685 cu titlul „Sonate da camera a tre”. Sonatele cu numerele 1 și 3 au fost publicate cu mențiunea „da chiesa”, în timp ce numerele 2 și 4 au fost „da camera”.

Sonatele op. 3 au fost dedicate Ducelui Francesco II din Modena. Ele se remarcă prin stilul contrapunctic strălucit, care a fost creionat de către compozitor. O analiză a celor patru mișcări denotă elemente contrastante. Prima parte a sonatei se află în deplină opozitate cu ultima parte, în ceea ce privește imitația, care este mult mai evidentă în final decât în incipitul lucrării. Imitația este condusă de către cele două viori care creează un dialog pe parcursul întregii mișcări. Între cele două fragmente ale sonatei nu se regăsește neapărat un contrast al țesăturii, ambele fiind caracterizate de contrapunctul accentuat. Atât finalul, cât și prima parte sunt scrise în formă binară, Corelli urmând o structură armonică similară: începând de la tonică se modulează la dominantă în secțiunea B, iar apoi au loc modulații în tonalități înrudite până la revenirea la tonică în final, elementul diferit aici fiind utilizarea unei code scurte în măsurile 41-43.

 

FRANÇOIS COUPERIN (1668 Paris – 1733 Paris)

Les Nations: L’Espagnole (1726)

I.Sonade

François Couperin a fost contemporan cu Johann Sebastian Bach, dar viața sa s-a aflat în contrast cu cea a maestrului german. Compozitorul de curte a fost angajat la Versailles în secolul al XVIII-lea și a devenit cunoscut pentru stilul său rafinat, unde virtuozitatea și bunul gust s-au îmbinat într-o formă cât se poate de reușită.

Lucrarea complexă „Les Nations” a fost publicată în anul 1876, dar probabil a fost compusă cu câțiva ani înainte. Cuprinde patru piese instrumentale, fiecare deschizându-se cu o sonată pentru trio în stilul lui Corelli, înainte de a continua cu o secvență de dansuri, caracteristică suitei franceze. „Les Nations” este un exemplu pentru preocuparea lui Couperin, în ceea ce privește conceptul vremii „ les goûts reunis”- o combinație a stilului francez și a celui italian de compoziție. Nu este de mirare că François Couperin a adoptat această idee de compoziție, având în vedere că iubea lucrările compozitorului italian Corelli și ale francezului Lully, fiind influențat și motivat de acestea. Această alăturare a stilurilor se regăsește chiar și în titlul lucrării: „Les Nations” (Națiunile), trei dintre subtitluri fiind La Françoise (Franceza), L’Espagnole (Spaniola) și La Piémontoise (Națiunea din Piemont).

 

GEORG PHILIPP TELEMANN (1682 Magdeburg – 1767 Hamburg)

Concertul în sol minor, TWV 43:g2 (1733)

  1. Lento
  2. Vivace

III.       Adagio

  1. Allegro

Georg Philipp Telemann a fost un compozitor și multi-instrumentist german din epoca barocă. Este unul dintre cei mai prolifici compozitori din istorie, cel puțin în ceea ce privește opera păstrată. Telemann a fost considerat de contemporanii săi unul dintre cei mai importanți compozitori germani ai vremii și a fost comparat (favorabil) atât cu prietenul său Johann Sebastian Bach, cât și cu George Friedrich Händel. Aproape complet autodidact în muzică, a devenit compozitor împotriva dorințelor familiei sale. După ce a studiat la Magdeburg, Zellerfeld și Hildesheim, Telemann a intrat la Universitatea din Leipzig pentru a studia dreptul, dar în cele din urmă a îmbrățișat o carieră în muzică. A deținut funcții importante în Leipzig, Sorau, Eisenach și Frankfurt înainte de a se stabili la Hamburg în 1721, unde a devenit director muzical al celor cinci biserici principale ale orașului.

Telemann a fost un compozitor de o versatilitate uimitoare și nicăieri această calitate nu este mai evidentă decât în lucrările sale camerale, în triourile și cvartetele pentru instrumente de suflat și coarde. El a compus atât în stilul italian, cât și în cel francez, uneori foarte distinct într-unul sau altul, iar alteori îmbinându-le. El a fost influențat de elemente atât de diverse precum stilul galant și muzica populară poloneză „barbară”. Rezultatele sunt cu adevărat impresionante, pentru că Telemann a iubit și a înțeles clar aceste stiluri diferite și le-a folosit ca surse de inspirație, mai degrabă decât ca linii conducătoare stricte pentru modelarea conținutului muzical.A rămas în fruntea tuturor noilor tendințe muzicale, iar muzica sa reprezintă o legătură importantă între stilul baroc târziu și stilul clasic timpuriu. A compus la fel de bine pentru biserică, ca și pentru operă și concerte. Muzica lui era naturală în melodie, îndrăzneață în armonii, plină de ritm și frumos orchestrată. Profundă sau spirituală, serioasă sau ușoară, nu i-a lipsit niciodată calitatea sau varietatea. Compozițiile tipărite ale lui Telemann numără peste 50 de opusuri, printre care celebra colecție Musique de table (publicată în 1733; care conține trei suite orchestrale, trei concerte, trei cvartete, trei triouri și trei sonate).

„Concertul în sol minor” este o lucrare fascinantă, un exemplu clar de ce Telemann este considerat un maestru al muzicii baroce.

 

MARC BONASTRE RIU

Născut în Tàrrega, Catalonia, Marc Bonastre Riu și-a început educația muzicală la „Escolania de Montserrat”. La vârsta de 17 ani a început să studieze oboiul cu Thomas Indermühle și Pilar Fontalba. În 2009 s-a mutat la Berna pentru a studia la Hochschule der Künste cu Jaime González. De asemenea, a studiat oboiul istoric cu Katharina Arfken și Omar Zoboli la Musik Akademie Basel și la Universitatea „Mozarteum” din Salzburg cu Alfredo Bernardini. Este un oboist complex și cântă la toate instrumentele din familia acestui instrument. În prezent, este profesor de oboi la Conservatorul din Berna și cântă la oboi baroc în formația „La Petite Écurie”.

DORA ALEXIADOU

Dora Alexiadou s-a născut în 1993 la Salonic și a început să studieze vioara la vârsta de 8 ani la Conservatorul K. Matsigou. În 2016, a absolvit  Facultatea de Științe și Arte Muzicale a Universității din Macedonia, Grecia. În 2018, dragostea ei pentru muzica barocă a condus-o la Weimar, Germania, unde a studiat vioara barocă sub îndrumarea lui Midori Seiler. Din 2018, ea a concertat cu numeroase ansambluri și orchestre. Este membru fondator și director artistic al colectivului de artă ÆLIA, un grup interdisciplinar de artiști, care îmbină barocul cu muzica electronică și cea contemporană, dar și cu dans, poezie și arte plastice. Pe lângă activitățile sale artistice, predă vioară la Jugendmusikschule Winterthur.

PAOLO PANDOLFO

Începând cu anul 1979, Paolo Pandolfo cercetează și descoperă idiomuri muzicale renascentiste și baroce.

În 1982 a devenit membru al ansamblului Hespèrion XX alături de care până în 1990 aparticipat în numeroase turnee în întreaga lume și a realizat zeci de înregistrări. În 1990, după succesul uriaș al primei sale înregistrări ca solist (Sonatele C.Ph.E.Bach pentru Viola da Gamba), a fost nominalizat ca profesor de viola da gamba la Schola Cantorum Basiliensis din Basel. Primul lui recital solo a fost considerat de către Gramophone, drept unul dintre cele mai bune lansări ale anului 1998. Paolo Pandolfo a înregistrat pentru radio și posturi de televiziune din întreaga lume, dar și pentru case de discuri.

PABLO FITZGERALD

Pablo FitzGerald și-a început studiile de chitară clasică la vârsta de cinci ani, mai întâi la Escuela de Música Creativa, și de la vârsta de șapte ani la Conservatorio Profesional de Arturo Soria (Madrid). Curând a dezvoltat interes și sensibilitate spre repertoriul renascentist şi baroc, iar după ce a obținut  diploma „Grado Medio” de chitară clasică a început studiile instrumentelor timpurii cu coarde ciupite. În septembrie 2017 s-a mutat la Basel, Elveția, pentru a studia cu Hopkinson Smith la Schola Cantorum Basiliensis, absolvind în 2020 cu cele mai înalte distincții, iar mai apoi și-a continuat studiile de master la Zürich cu Eduardo Egüez la Zürcher Hochschule der Künste, cu specializarea în Renaștere.

DIEGO ARES

Diego Ares este considerat unul dintre cei mai buni claveciniști din generația lui. El a susținut recitaluri în Europa, Japonia și Canada. În calitate de solist a cântat cu numeroase orchestre, dar și cu muzicieni de renume, precum: Richard Egarr, Pierre Hantaï, Ignacio Prego, Shunske Sato, Lina Tur Bonet, Rachel Podger și Maurice Steger. Diego Ares a realizat o serie de înregistrări pentru care a primit numeroase premii. A predat clavecin, pian și bas continuu la Conservatorul din Trossingen (Germania), la Conservatorul din Geneva, dar și la Academia de vară din Grajal de Campos.

 

Text realizat de Anna Niculescu & Bianca Man

Accesul la concertele din Sala Patria nu este permis copiilor sub 6 ani. Vă mulțumim pentru înțelegere.

Accesul în sala de concerte se face începând cu ora 18:30 până la ora 19.

Dacă, din întâmplare ajungeți după începerea concertului, vă rugăm respectuos să intrați în sală sau între părțile pieselor sau la aplauze.

Pentru buna desfășurare a actului artistic, publicul spectator este invitat să participe la spectacolele Filarmonicii Brașov cu respectarea cerințelor de mai sus.

MASCA DE PROTECȚIE ESTE OBLIGATORIE

Nu se va permite accesul persoanelor fără mască de protecţie, aceasta trebuie să acopere nasul şi gura pe toata durata concertului precum si in spatiile salii Patria

PĂSTRAȚI DISTANȚA MINIMĂ DE 1,5 M

Distanţa se va respecta înaintea începerii concertului, în timpul concertului cât şi după concert

DEZINFECTAȚI-VĂ BINE PE MÂINI

Pentru dezinfectarea mâinilor se vor folosi dispensere amplasate la intrarea in cladire precum şi în spaţiile comune

TERMOMETRIZAREA ESTE OBLIGATORIE

Nu se va permite accesul persoanelor care simptome de infectie respiratorie si temperatura mai mare de 37,3ºC

***Măsuri obligatorii conform Ord. Nr. 3142/31.08.2020